go to the original language article
Madrid – UE se află în procesul de elaborare a unei noi abordări pentru a face față relației sale cu țările din Sahel, într-un moment în care distanțarea față de Mali, Burkina Faso și Niger este mai mult decât evidentă, dar în același timp se conștientizează că trebuie să se discute cu junta care le guvernează, iar printre europeni, în special partenerii din sud, există o teamă incipientă față de prezența rusă în această regiune și amenințările care emană de acolo.
Responsabilul pentru elaborarea acestei noi ‘abordări’ în jargonul european este trimisul special al UE pentru Sahel, Joao Cravinho, aflat în funcție din luna decembrie a anului trecut și care, în timpul vizitei sale la Madrid, a explicat că se află încă în faza de ascultare pentru a putea avea toate elementele necesare pentru a elabora documentul.
Obiectivul său este „a stabili un dialog cu toate țările din Sahel”, inclusiv cele trei din Sahelul central, actualmente guvernate de junte militare, precum și „vecinătatea mai largă”, explică surse din Serviciul European de Acțiune Externă (SEA), de care depinde Cravinho, fost ministru de Externe al Portugaliei.
În „inima” a ceea ce va fi noua abordare, precizează sursele, va fi „identificarea intereselor reciproce” cu aceste țări „ca bază pentru o posibilă cooperare” în viitor, în timp ce subliniază că „va varia de la țară la țară, având în vedere diversele contexte din Sahel”, o regiune care începe în Mauritania și se termină în Sudan.
DISCUȚII CU MILITARII
Pentru a găsi aceste puncte comune, așa cum a susținut Cravinho în cadrul evenimentului la care a participat la EsadeGeo, este necesar să se discute cu juntele militare. „Nu ne putem permite luxul de a spune că nu ne plac pentru că poartă uniforme”, a susținut trimisul UE, printre altele, pentru că „aceste regimuri care au ajuns la putere în mod neconstituțional nu vor dispărea peste noapte”.
Potrivit explicațiilor sale, dacă a putut constata ceva în lunile în care se află în funcție și în contactele pe care le-a avut, dialogul european cu țările din Sahelul central „era foarte degradat”, în principal din cauza „unei incapacități reciproce de a asculta cealaltă parte și de a explica ce este important pentru noi”.
În aceste țări, nu se înțelegea bine ce doreau europenii și chiar se privea cu suspiciune oferta lor de asistență, deoarece se credea că există un fel de „agendă ascunsă”, când, conform Cravinho, europenii nu au „nimic de ascuns”, deși au interese în ceea ce privește stabilitatea Sahelului.
ABORDAREA FAȚĂ DE RUSIA NU FUNCȚIONEAZĂ
Așadar, a lăsat clar că „este mai util când explicăm și căutăm convergența” cu interesele acestor țări, mai ales când, conform lui, încep să constate că apropierea lor de Rusia, în special în cazul Mali și într-o măsură mai mică în cazul Burkina Faso și Niger, nu are rezultatele așteptate.
Una dintre motivele din spatele valului de lovituri de stat care au început în Mali în august 2020 și au culminat în Niger în iulie 2023, cu o a doua lovitură în prima țară și două și în cazul Burkina Faso, a fost tocmai nemulțumirea militarilor față de modul în care se desfășura lupta împotriva jihadismului.
Aceste trei țări au devenit în prezent principalul scenariu terorist la nivel mondial. Conform Indicelui Global al Terorismului 2025, această regiune a înregistrat 51% din decesele la nivel mondial și 19% din atacuri. În plus, cinci dintre cele zece țări cele mai afectate de terorism se află în această parte a Africii, iar Burkina Faso este cea mai afectată țară la nivel mondial.
Răspunsul militar nu este suficient, iar sprijinul rus are „limite”, avertizează Cravinho
Juntele militare au văzut de asemenea în Occident, și mai concret în Franța, fosta lor putere colonială, unul dintre responsabilii deteriorării situației, în fața eșecului pe care diferitele operațiuni antiteroriste l-au avut în a opri expansiunea jihadismului. Din acest motiv, toate acestea au rupt relațiile cu Parisul și au forțat retragerea trupelor franceze, ceea ce în cazul Mali s-a extins și la Misiunea ONU, precum și la misiunea UE, care a fost nevoită să își încheie ulterior misiunile în Niger.
Cele trei țări și-au îndreptat atunci privirea către Rusia, care le-a oferit sprijin militar atât sub formă de echipamente, cât și în cazul concret al Mali, sub formă de efective, cu desfășurarea de mercenari din grupul Wagner, acum reconvertit în Africa Corps și sub controlul Ministerului Apărării rus. Conform lui Cravinho, acum sunt conștienți că răspunsul militar singur nu este suficient și că sprijinul rus are „limite”.
În acest sens, s-a arătat convins că UE va trebui să abordeze problema securității în Sahel la un moment dat, fără ca în prezent să existe marjă pentru o „intervenție” europeană, dar va fi necesar să „sprijine militar” aceste țări care, conform lui, acum se arată „mai receptive” decât erau înainte.
TREBUIE SĂ ÎNȚELEGEM DISCURSUL LOR SUVERANIST
Pe de altă parte, Cravinho a avertizat că UE trebuie să „ia în serios” discursul suveranist panafrican pe care îl folosesc juntele militare, pentru care le este „foarte greu să accepte asistența umanitară”, deoarece aceasta le evidențiază incapacitatea de a rezolva problemele, dar văd mai bine ajutorul pentru dezvoltare.
Așadar, a susținut el, este ceva ce UE trebuie să „știe să lucreze și să facă într-un mod sensibil”. În acest sens, a subliniat necesitatea de a găsi noi instrumente de cooperare cu aceste țări. În prezent, a indicat el, cooperarea pentru dezvoltare europeană se concentrează pe proiecte mari, cum ar fi cele finanțate de Global Gateway, „puțin compatibile cu realitatea” din Sahel, sau pe ajutoare umanitare.
Între cele două există o distanță uriașă, de aceea UE lucrează deja pentru a „dezvolta instrumente mai pertinente”, a subliniat. „Va dura timp”, a recunoscut Cravinho, insistând că „Sahelul este un bun exemplu de ce avem nevoie de un alt tip de cooperare” în UE.
De asemenea, a avertizat asupra importanței de a contribui la dezvoltarea acestor țări, unde populația este în mare parte tânără și unde lipsa oportunităților îi împinge pe mulți să caute o viață mai bună în alte locuri, inclusiv Europa. În acest sens, „dacă nu știm să lucrăm în Sahel și cu Sahel, dinamicile migratorii vor continua”, a prevenit Cravinho. (14 aprilie)