go to the original language article
Comisia Europeană a propus ieri, marți, instituirea unui sistem european comun pentru returnarea migranților ilegali, cu proceduri mai rapide, mai simple și mai eficiente în întreaga UE.
Noul cadru juridic pentru returnări, care a fost solicitat de Consiliul European în octombrie 2024, reprezintă un element major pentru completarea Pactului pentru Migrație și Azil, aprobat în mai 2024 și care va intra în vigoare la mijlocul anului 2026, și care prevede o abordare integrată pentru migrație, precum și un proces mai rapid și eficient de procesare a cererilor de azil.
Rata de returnare în întreaga UE este în prezent de numai 20%. „Doar unul din cinci părăsește UE și acest lucru nu este acceptabil. Societățile noastre nu vor tolera acest lucru”, a subliniat comisarul pentru afaceri interne și migrație, Magnus Brunner, care a caracterizat propunerea legislativă a Comisiei drept un „punct de cotitură”. „Punem casa noastră europeană în ordine”, a asigurat M. Brunner, adăugând: „Cu noul sistem european de returnare, vom asigura că persoanele care nu au dreptul de ședere în UE, într-adevăr se întorc. Astfel, încrederea în sistemul nostru european comun de azil și migrație va fi consolidată semnificativ”.
Pentru a intra în vigoare, propunerea Comisiei trebuie să fie aprobată de Parlamentul European și de statele membre ale UE. Comisarul Brunner a declarat că speră la aprobarea acesteia „cât mai curând posibil”, deși este o problemă extrem de sensibilă, politic și juridic, care divide statele membre.
Conform Comisiei, noile reguli vor oferi statelor membre instrumentele necesare pentru ca returnările să devină mai eficiente, respectând pe deplin drepturile fundamentale.
Noile reguli comune includ:
– Un sistem european sub forma unui regulament care include proceduri comune pentru eliberarea deciziilor de returnare și instituirea unui ordin european de returnare emis de statele membre. Cele 27 de sisteme diferite care sunt în vigoare astăzi înseamnă fragmentare la nivel de Uniune, notează Comisia.
Datorită recunoașterii reciproce a deciziilor de returnare, un stat membru va putea recunoaște și executa direct o decizie de returnare emisă de un alt stat membru fără a fi necesar să inițieze o nouă procedură. Până la 1 iulie 2027, la un an după începerea implementării pactului pentru migrație și azil, Comisia va reexamina dacă statele membre au instituit aranjamente adecvate pentru gestionarea eficientă a ordinelor de returnare europene și va emite o decizie executivă care va face obligatorie recunoașterea și executarea unei decizii de returnare emisă de un alt stat membru.
– Reguli clare pentru returnarea forțată și furnizarea de stimulente pentru returnarea voluntară: Returnările forțate vor fi obligatorii atunci când o persoană care locuiește ilegal în UE nu cooperează, se mută în alt stat membru, nu părăsește UE în termenul stabilit pentru plecarea voluntară sau reprezintă un risc pentru securitate. Această abordare oferă stimulente pentru returnarea voluntară în termenele stabilite pentru plecarea din UE.
– Obligații mai stricte ale celor care trebuie să fie returnați, compensate de garanții clare: Obligații explicite de cooperare cu autoritățile naționale pe tot parcursul procesului de returnare. Aceste măsuri sunt completate de consecințe clare în cazul refuzului de cooperare, cum ar fi reducerea sau refuzul acordării de ajutoare sau confiscarea documentelor de călătorie. În același timp, stimulentele pentru cooperare vor fi consolidate, inclusiv sprijin pentru returnarea voluntară.
– Garanții puternice pe tot parcursul procesului de returnare: Toate măsurile legate de returnări trebuie implementate cu respectarea deplină a standardelor fundamentale și internaționale pentru drepturile omului. Acest lucru este asigurat prin proceduri clare, cum ar fi dreptul la recurs, sprijinirea persoanelor vulnerabile, garanții puternice pentru minori și familii și respectarea principiului ne-refugiului.
– Reguli mai stricte pentru limitarea cazurilor de abuz și abordarea evadării: Statele membre vor dispune de reguli consolidate pentru identificarea celor care trebuie să fie returnați, cum ar fi posibilitatea de a solicita o garanție financiară, raportarea regulată sau obligația celor care trebuie să fie returnați să locuiască într-un loc desemnat de autoritățile naționale. Noile reguli stabilesc condiții clare pentru detenție în cazul în care există un risc de evadare, precum și soluții alternative decât detenția. Detenția poate dura până la 24 de luni, spre deosebire de limita actuală de 18 luni. În plus, efectul suspensiv al deciziilor de returnare nu va mai fi automat, cu excepția cazului în care există probleme de ne-retur.
– Reguli specifice pentru persoanele care reprezintă un risc pentru securitate: Statele membre trebuie să verifice în timp util dacă o persoană prezintă un risc pentru securitate. Odată identificate, aceste persoane sunt supuse unor reguli stricte, cum ar fi returnarea forțată obligatorie, interdicția de intrare de durată mai lungă și locuri separate de detenție. Detenția poate fi prelungită dincolo de durata normală de 24 de luni cu un ordin judiciar.
– Reacție ca parte a procesului de returnare: Pentru a închide golul dintre decizia de returnare și întoarcerea într-o țară terță, noile reguli instituie un proces comun pentru a asigura că decizia de returnare este urmată sistematic de o cerere de readmisie. De asemenea, prevăd posibilitatea de a transmite date către țări terțe în scopul readmisiei.
– Centre de returnare: Statele membre au solicitat soluții inovatoare pentru gestionarea migrației. Cu această propunere se stabilește posibilitatea juridică de a returna persoane care locuiesc ilegal în UE și au primit o decizie finală de returnare într-o țară terță pe baza unui acord sau a unei aranjamente încheiate bilateral sau la nivelul UE. Acest acord sau aranjament poate fi încheiat cu o țară terță care respectă standardele și principiile internaționale pentru drepturile omului în conformitate cu dreptul internațional, inclusiv principiul ne-refugiu. Familiile cu minori și minorii neînsoțiți sunt excluse, iar modul în care aceste acorduri sau aranjamente sunt aplicate trebuie monitorizat. (13/3/25)