go to the original language article
BRUSSEL (ANP) – Comisia Europeană a spus anterior că articolul din tratat se aplică și pentru acea parte de teritoriu de peste mări, dar nu mai vrea acum să ofere un răspuns clar în această privință. Experții nu sunt de acord între ei, iar Țările de Jos au afirmat anterior că astfel de teritorii nu pot conta pe protecția UE.
Uniunea Europeană are în „constituția” sa o clauză care obligă statele membre să se ajute reciproc în caz de atac, care amintește de celebrul articol 5 al NATO. Acest articol 42.7 se aplică și pentru Groenlanda, a spus luni comisarul european Andrius Kubilius. Comisia a susținut acest lucru de mai multe ori, dar experții au ridicat semne de întrebare.
Președinta Comisiei Europene Ursula von der Leyen consideră că întrebarea dacă articolul 42.7 se aplică nu este de actualitate. Ea nu participă la speculațiile „despre ce ar trebui făcut, ce s-ar putea face, ce poate că se poate face” și se limitează la promisiunea relativ vagă că Groenlanda și Danemarca „pot conta pe noi”.
Atenția pentru prevederea UE a crescut deoarece promisiunea de protecție a NATO este greu de folosit dacă liderul neoficial al alianței atacă un alt stat NATO. Dar o problemă este că Groenlanda este considerată teritoriu NATO, dar posibil nu și teritoriu al UE. „Teritoriile de peste mări” nu intră în principiu sub incidența articolului 42.7, potrivit juriștilor. Curtea Europeană nu s-a pronunțat încă în mod neechivoc.
Ministrul olandez de externe David van Weel a spus deja săptămâna trecută că Aruba și Curaçao ar face mai bine să nu conteze pe clauza UE. Aceasta se aplică pentru aceste teritorii, cu același statut ca Groenlanda, „nu în mod deplin”.
Doar lipsa de claritate este deja dăunătoare, afirmă cercetătorul Clingendael Bob Deen. Aceasta poate „provoca confuzie sau chiar diviziune în interiorul UE dacă Danemarca decide să invoce articolul”. Deen consideră că „nu este lipsit de înțelepciune să fie clarificate dinainte astfel de chestiuni cruciale”.
Un astfel de obiecțiu tehnic probabil dispare când se ajunge la momentul decisiv și „este vorba de politică la nivel înalt”, crede profesorul de drept european Armin Cuyvers. El vede în special o problemă în formulările „destul de vagi” ale articolului 42.7. În cazul echivalentului NATO este clar că statele membre sunt așteptate să își acorde ajutor militar reciproc, dar acest lucru nu este încă definit în articolul UE. „Nu a fost niciodată nevoie.”
Explicațiile ar trebui să vină rapid, spune Cuyvers. Potrivit lui, cu interese atât de mari în joc, revine țărilor UE să dea acum un sens acestei prevederi. „Aceasta este și o oportunitate.”
(14 ianuarie 2026)